Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și etică

Loghează-te pentru a putea comenta

Până unde poate merge jurnalismul cetățenesc?

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și etică

De la imagini ce surprind consecințele unor furtuni violente până la cadre unice cu  demnitari care se plimbă prin mall-uri în timpul când ar trebui să fie la serviciu - sunt  informații care ajung în buletinele de știri datorită unor oameni de rând, care reacționează prompt la fapte ieșite din comun. Supranumit și puterea a cincea, jurnalismul cetățenesc poate fi practicat de orice om care are un telefon mobil și spirit de observație. Iar odată cu dezvoltarea rețelelor de socializare, nu se mai pune problema canalelor de distribuție a conținutului pe care l-ai filmat sau fotografiat.

“Jurnalism cetăţenesc” înseamnă jurnalismul practicat de non-jurnalişti, de cetăţenii-reporteri. Fenomenul, indiferent de profunzimea cercetării lui, capătă vigoare şi câştigă prestigiu”, afirmă expertul media Ion Bunduchi. 

De multe ori, imaginile surprinse din întâmplare ajung să facă înconjurul lumii, de rând cu știrile scrise de reporterii profesioniști. De exemplu, în aprilie curent, un trecător a filmat cu telefonul mobil pe Champs-Élysées, în Paris, atacul terorist în care un poliţist a fost împuşcat mortal. Imaginile au ajuns la TV și în paginile ziarelor din lumea întreagă. Și tot în aprilie curent,  la Chișinău, un trecător l-a filmat pe primarul Dorin Chirtoacă în timp ce aduna crengile după furtuna de zăpadă care a lovit Capitala. Imaginile au ajuns pe rețelele de socializare, iar de acolo, pe ecranele televizoarelor și pe portalurile de știri. Interesul era sporit de faptul că în acel moment oamenii așteptau să vadă ce fac autoritățile pentru a lichida consecințele calamității. 

Există și situații când oamenii care practică jurnalismul cetățenesc raportează cazuri grave de abuz fizic sau sexual. În luna august curent, datorită unui activist civic, în atenția publicului a ajuns cazul fetei de 14 ani care ar fi fost răpită în plină stradă, iar apoi violată de câțiva bărbați. Cel care a relatat despre acest caz  a aflat despre cele întâmplate de la o rudă de-a fetei, iar ulterior a discutat cu tânăra și cu mama ei, înregistrând totul. Deși imaginile au fost blurate, faptul că vocea nu a fost schimbată face ca victima să fie ușor de identificat, mai ales că autorul îi menționează vârsta și prenumele, dar și localitatea unde a avut loc presupusul abuz. Adolescentei i-au fost puse câteva întrebări stigmatizante, cum ar fi dacă a consumat alcool, astfel inducând, poate fără intenție, ideea că fata ar fi responsabilă de cele întâmplate. Astfel de întrebări nu fac decât să culpabilizeze victima. Deși autorul materialului și-a propus să aducă în atenția publică un caz grav de violență, despre care credea că risca să fie mușamalizat, modul în care a făcut-o nu face decât să dăuneze copilului. 

Un alt caz în care identitatea unei victime a unui abuz fizic nu a fost protejată a avut loc în luna septembrie 2017. O femeie a publicat pe rețelele de socializare imagini cu fiica sa care ar fi fost bătută într-o instituție medicală de stat. Tânăra, care suferă de o afecțiune psihică, a fost fotografiată fiind îmbrăcată doar în lengerie intimă,  iar fața nu i-a fost blurată. Cazul semnalat de femeie ar trebui tratat cu toată seriozitatea de către autorități. Totuși, poza ar fi trebuit blurată, chiar dacă decizia de a o posta pe rețelele de socializare a fost luată de însuși reprezentatul legal ai tinerei. 

Aceste două cazuri ne demonstrează că oamenii care practică jurnalismul cetățenesc ar trebui să fie atenți la detalii, chiar dacă, spre deosebire de jurnaliștii profesioniști, nu au norme de autoreglementare etică. Regula de bază este să nu lezeze demnitatea umană a celor pe care îi filmează sau îi fotografiază. Identitatea victimelor oricărui tip de abuz trebuie protejată, nimeni nu trebuie să apară în ipostaze care îi pot dăuna.   

Soluția ar fi ca cei care se angajează să semnaleze nereguli grave legate de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului să obțină un minimum de cunoștințe în domeniul eticii jurnalistice, astfel ca să nu dăuneze oamenilor pe care, de fapt, vor să îi ajute. 

Dragi colegi, vă invit să discutăm la acest subiect. 

  • Până unde poate merge jurnalismul cetățenesc?
  • Ar trebui sau nu să existe autoreglementări pentru cei care practică acest gen de jurnalism în mod constant, sau pentru redacțiile care au rubrici speciale în care publică materiale făcute de non-jurnaliști sau de cetățeni-reporteri? 
  • Ce facem când prin astfel de materiale este lezată demnitatea unor oameni de rând sau sunt încălcate drepturile acestora? 

 

Vă invit, de asemenea, să citiți studiul de mai jos la acest subiect, realizat de Ion Bunduchi, care ne poate ajuta să înțelegem mai bine jurnalismul cetățenesc. 

 

 

Jurnalismu_cetatenesc_2010_USM1_Ion Bunduchi.pdf

Pagina 1 din 2

«12»

19 Oct 2017, 12:31 #1 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 21

Faptul că omul, care nu are studii jurnalistice, are fler și simte știrea, observă detaliile importante ignorate de ceilalți sau are interes pentru anumite aspecte ale realității înconjurătoare, vede ilegalitățile și vrea să ajute, să se implice este un lucru lăudabil. Regula generală însă este exact ca în medicină - nu dăuna încercând să ajuți. Nu trebuie să fii mare expert în etică și deontologie ca să înțelegi că întrebarea „dar poate nu te-a violat, poate doar te-a sărutat?” sau „dar tu știi ce-i ăla un viol?” sunt inadmisibile în timpul intervievării unui copil care tocmai a fost abuzat. Indignarea mea nu ar fi fost atât de mare dacă respectivul activist nu ar fi aruncat cu noroi în cei care au rămas șocați de comportamentul său și l-au criticat, indicându-i greșelile. Decât un astfel de activism cetățenesc, mai bine deloc. Altceva este când omul surprinde lucruri interesante mai puțin sensibile, cu ilegalități comise de funcționari - parcarea ilegală a automobilului, utilizarea automobilului în afara orelor de muncă în scopuri personale, plimbarea pe străzi în timpul arestului la domiciliu și multe altele. Filmatul unor astfel de scene reprezintă inițiative care trebuie încurajate. Or, jurnalismul cetățenesc uneori poate fi cu adevărat de mare ajutor pentru jurnaliștii clasici. Important să nu fie încălcate drepturile celui surprins în imagini, iar interesul public să fie unul sporit.

18 Oct 2017, 10:57 #2 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 6

Jurnalismul cetăţenesc va continua să evolueze atât ca dimensiune, cât şi ca impact. Acum, când nu mai există bariere în circuitul informaţional şi cetăţenii pot interacţiona de pretutindeni prin intermediul internetului, ascensiunea acestuia este inevitabilă. Şi asta e bine, cred eu. În ceea ce priveşte deontologia produsului livrat de cetăţeni, susţin ideea că aceasta rămâne a fi preocuparea platformelor informaţionale care preiau produsul. Or, nu fiecare cetăţean este informat sau cunoaşte normele de deontologie jurnalistică, cu atât mai mult legislaţia. Însă, vreau să cred că generaţiile viitoare, cele care vor trece prin orele de educaţie mediatică, vor cunoaşte inclusiv acest aspect important.

16 Oct 2017, 09:31 #3 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 24

Jurnalismul cetățenesc trebuie încurajat, deoarece așa educăm cetățeni activi, care sesizează cazuri de corupție, abuzuri, nu sunt indiferenți față de ce se face sau nu se face în autoritățile publice etc. Dar, eu cred, trebuie de stabilit și reglementări printrun cod de conduită, instruiri. Asta se poate face pe platformele care publică relatările cetățenilor, activiștilor. Centrul de Investigații Jurnalistice (CIJM) încă în anul 2012 a creat portalul anticorupție www.anticoruptie.md tocmai pentru a oferi o platformă cetățenilor activi pentru sesizarea cazurilor de corupției, abuzuri, încălcarea drepturilor omului și nu numai, dar și pentru a lua atitudine, a scrie pe platforma de bloguri sau la rubrica Cetățeanul activ. Platforma are și o hartă interactivă pe care cetățenii pot scrie direct sesizările pe care le au. Totusi, pentru a nu admite încălcări ale drepturilor altor persoane, redactori din cadrul CIJM verifică sesizările și doar după ce se asigură că textele nu aduc atingeri altor drepturi, le publică. Portalul are și un set de principii pe care trebuie să le respecte cetățenii activi care scriu, fac sesizări https://anticoruptie.md/ro/termeni-de-utilizare. Platfoma anticorupție cu hartă interactivă au fost gândite ca să îmbine jurnalismul clasic cu jurnalismul cetățenesc, să aducă publicului materialele transmise de cetățeni întro formă calitativă și corectă. Asta ar trebui să facă toate mediile care încurajează jurnalismul cetățenesc. Cetățenii nu prea au cum să știe că există niște norme deontologice pe care trebuie să le respecte, dacă nu le spunem despre asta. Deci și educația mediatică își are rolul său important pe acest segment. Cât privește felul cum scriem despre persoanele cu dizabilități, când publicăm sau nu foto fără să blurăm, este de discutat. Aceste persoane tot au drepturi, inclusiv la libera exprimare, nu putem să-i ascundem de fiecare dată. Uneori publicarea fotografiei în care persoana e cu vânătăi , e adevărat, șochează, dar își poate avea efectul scontat, pentru că la presiunea opiniei publice, autoritățile se văd nevoite să reacționeze. Părerea mea e că dacă acea mamă (pe care am văzut=o cerșind printre mașini cu fotografia copilului ei) doar scria un text pe rețelele de socializare despre cazul fiicei ei, nu se reacționa așa cum s-a reacționat. Uneori publicarea fotografiile

17 Oct 2017, 14:58 #3 0

Cornelia, mulțumesc pentru comentariu și pentru idei. Cred că propunerea ta merită să fie luată în calcul de toate redacțiile care au rubrici speciale dedicate jurnalismului cetățenesc sau activiștilor civici. Un cod intern de principii, după modelul celor de pe portalul anticoruptie.md, ar fi util și redacțiilor, și celor care vor să semnaleze nereguli și abuzuri de orice fel. Educație mediatică este și ea o soluție foarte bună, așa cum am mai spus anterior. Totodată, cred că ar trebui să ne gândim la niște instruiri pe teme de etică cei care practică jurnalismul cetățenesc în mod constant.

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 3

15 Oct 2017, 15:46 #4 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 7

Odată cu dezvoltarea internetului în bandă largă și cu inventarea telefoanelor smartphone, orice prostie poate ajunge știre cu știința și susținerea instituțiilor media. Respectiv, eu una aș lucra la responsabilizarea instituțiilor media și educația jurnaliștilor atunci când e vorba despre preluarea informațiilor de la cetățeni. Indiferent de poziția cetățeanului asupra subiectului, jurnalistul are datoria profesională să-și facă treaba corect. Cât despre cetățenii care publică în rețelele de socializare informații care ajung știri, nu cred că avem dreptul moral și nici posibilitatea să reglementăm ce publică ei. Totul ține de educație, 7 ani de acasă, empatie și inteligență emoțională. Sunt cazuri când informația care vine de la cetățeni este foarte valoroasă și poate face lumină asupra unor fenomene neînțelese sau necunoscute de către jurnaliști. Astfel de exemple de jurnalism cetățenesc trebuie susținute și încurajate!

13 Oct 2017, 18:59 #5 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 19

Nu prea vad cum ar putea fi reglementat asa-numitul "jurnalismul cetatenesc". Prin comparatie din exemplul cu "soferul vs conducatorul auto", la drum ambii se supun acelorasi reguli si poarta aceeasi responsabilitate in fata legii. Tehnic vorbind, singura diferenta este ca unul dintre ei invata cum se face mai bine aceasta activitate si achita impozite din remunerarea pentru serviciile prestate.

14 Oct 2017, 09:37 #5 0

Bine punctat, Aurel. Nu prea putem reglementa acest gen de activitate. Ceea ce putem face este să vorbim mai mult despre acest fenomen, astfel ca cei care practică așa-numitul „jurnalism cetățenesc” să țină cont de elementarele reguli de etică și să nu dăuneze celor pe care vor să îi ajute.

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 3

13 Oct 2017, 18:41 #6 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 19

Unul din motivele pentru care ador engleza este ca are definitii foarte clare, concrete, exacte pentru toate fiintele, obiectele si fenomenele existente. De exemplu, la noi persoana care se afla la volanul unui autoturism este numita "sofer" (driver). Ceea ce este gresit - soferul este specialistul care presteaza servicii de transport cu un mijloc auto. Ceilalti, care au masini si le conduc in fiecare zi, sunt "conducatori auto" (motorists). In engleza "driver" (sofer) este pe departe diferit de "motorist" (conducator auto). Acum intrebarea - daca eu conduc masina in fiecare zi, sunt automat sofer?

Un gospodar care se pricepe la toate o sa-si repare singur broasca la usa, robinetul sau alte echipamente casnice. Dar este el lacatus? Dar parintele care in fiecare zi invata copilul cate ceva nou, poate fi numit profesor in sensul in care acest cuvant exprima foarte exact o meserie?

Posesia unui smartphone si priceperea de a posta o imagine cu trei propozitii nu-l face pe nimeni jurnalist civic sau cetatenesc sau ciobanesc, sau oricum va fi pana la urma definita activitatea respectiva. Indiferent cat de util si viral devine produsul acestei activitati. :)

13 Oct 2017, 13:42 #7 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 58

As vrea sa revin la ce a scris Ruslan Mihalevschi ma jos. Sunt de acord cu el. Jurnalism e munca facuta de persoane care cunosc normele profesiei, prelucreaza informatia profesionist in conformitate cu acestea si, bineinteles, isi asuma Codul Deontologic. Iar daca reducem ceea ce fac activistii civici sau orice persoana la culegerea informatiei si transmiterea ei printr-un canal de comunicare publica (iar asta e Internetul), atunci da, si acesta e jurnalism. Din pacate, nu s-a inventat alt termen pentru acest fel de activitate, poate de aceea si se creeaza confuzii. Toata problema acum e cine si cum poate fi responsabilizat pentru greselile din acest "jurnalism". Intrebarea ramane deschisa de multa vreme, deocamdata solutii nu sunt. Poate doar solutia sa vorbim cat mai mult despre asta, adica despre faptul ca uneori ei pot sa dauneze.

13 Oct 2017, 10:53 #8 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 5

Jurnalism este mult spus, dar este o formă de implicare a cetățenilor pe care nu o putem opri. Așa sunt timpurile . Deja este responsabilitatea redacțiilor să ambaleze conținutul cât mai etic și conform normelor deontologice. Cât despre persoanele care distribuie informațiile pe rețelele sociale, nu putem decât să le atenționăm atunci când observăm situații în care, prin dorința de a informa, autorul/autoarea publică și detalii ce identifică ușor victimele anumitor situații. De aceea, cred că este foarte necesar de introdus în școli cursuri de educație mediatică.

14 Oct 2017, 09:22 #8 0

Diana, educația mediatică chiar ar fi o soluțe. Și nu doar pentru acest caz, dar pentru multe alte probleme cu care ne confruntăm astăzi - manipulare, propagandă etc. Știu că în multe școli este pilotat acum un curs de educație mediatică și cred că ar fi bine să se discute și despre activismul civic și până unde se poate implica o persoană care vrea să semnaleze niște nereguli sau abuzuri.

Înregistrat: May 2018

Teme moderate: 3

12 Oct 2017, 22:06 #9 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 4

Sunt de acord cu Natalia Zaharescu, jurnalismul civic trebuie încurajat, mai ales când e vorba de cazuri de corupție, abuzuri din partea autorităților. Pentru a proteja viața persoanelor (ma refer la cazurile de viol, accidente etc., nu la cele care aduc prejudicii societatii -corupție, tragic de influența, abuzuri), poate ar fi cazul sa existe niște reglementări "interne" stabilite in redacții și, de ce nu, chiar in lege. Sa fie anumite reguli de mediatizare/publicare a acestor cazuri, sa fie sancțiuni dure... Astfel, protejam victimele de mediatizarea in mass-media. Cât tine de rețele de socializare, unde știrile se distribuie cu viteza luminii, cred ca tine de om, sa conștientizeze ca nu e bine sa facă publice aceste cazuri, mai ales când asta nicidecum nu soluționează problema și nu transforma victima in "nevictima".

12 Oct 2017, 20:57 #10 0

Înregistrat: May 2018

Postări: 6

In conditiile de azi implicarea este un garant al democratiei.

Nu sunt de acord cu afirmatia că : ,,La originea jurnalismului cetăţenesc, în opinia noastră, stă un singur motiv central: eşuarea jurnalismului tradiţional". Peste tot in lume jurnalismul asa-zis clasic coexista cu jurnalismul cetatenesc. Cele doua se completeaza, se intrepatrund, fac in asa fel incat sa existe informatii mai multe si mai diverse.

Faptul ca pentru prima data in istorie oamenii se pot exprima liber si direct pe noile platforme gratuite si rapide este pozitiv pe mai multe planuri : oamenii sunt peste tot, ei sunt incurajati sa reactioneze si sa se exprime, iar publicarea este una imediata cu efecte imediate.

Dialogul si dezbaterile civilizate ajuta democratia si mersul inante al societatii. Toate acestea sunt insa adevarate pana la un anumit punct pentru ca jurnalismul cetatenesc are limitele sale: el se face haotic, fara reguli, poate fi manipulat, facandu-se greu diferenta intre acesta si campaniile dirijate de catre diferite interese, iar nivelul intelectual al acestuia este de multe ori unul scazut. Nerespectand anumite reguli de baza, jurnalismul cetatenesc poate dauna unor surse, unor persoane, devenind dintr-un lucru pozitiv un pericol. De multe ori oamenii au si tendinta sa inventeze sau sa deformeze realitatea din dorinta de a deveni celebri, de a se face cunoscuti. Este foarte greu astazi, pentru foarte multi oameni sa faca distintia intre stirile reale si stirile inventate. Numarul de fake news depaseste cu mult numarul stirilor reale din pacate.

Privind cum se face jurnalismul cetatenesc in alte tari din vestul Europei si din America de Nord remarcam faptul ca, acolo unde educatia civica, libertatea individuala, calitatea jurnalismului asa zis clasic sunt dezvoltate si opiniile oamenilor care se exprima pe diferite platforme numerice sunt unele civilizate, constructive, coerente, corect scrise gramatical. Obligatia jurnalismului traditional este sa ridice stacheta, sa fie mai atent la corectitudinea si interpretarea stirilor, sa fie mai prezent pe teren.

Concluzionand, eu vad mai multe elemente pozitive decat negative in existenta jurnalismului cetatenesc. Acesta este o realitate din ce in ce mai activa a zilelor noastre, realitate ce se va am

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta