Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

Jurnaliștii nevoiți să o facă pe procurorii

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

Recunosc, îi invidiez la modul serios pe jurnaliștii de peste Prut care au dat jos miniștri, au oprit diluarea dezinfectanților în spitale, au demis guverne. Din câte știu, pentru ca instituțiile să reacționeze și să pornească anchete, nu a fost nevoie de sesizări sau demersuri de la jurnaliști. Nu zic că e o situație perfectă acolo, colegii din România știu mai bine dedesubturile fiecărei istorii. Ce văd însă fără efort sunt intervalele destul de mici dintre dezvăluire și reacție. Doar un exemplu: 

23 ianuarie 2017, Gazeta Sporturilor. Oameni legați cu chingi de tir de paturi și bănci la centrul de boli psihice Măciuca!” Pentru că infirmierii îi amenajează casa managerului”” 

25 ianuarie 2017, Gazeta Sporturilor. Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu și efectuează o anchetă în cazul paciențior legați cu chingi de paturi și bănci la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Măciuca, județul Vâlcea”. „Digi24 a anunțat demiterea de către Consiliul Județean Vîlcea a directorului Sergiu Smărăndoiu, șeful centrului neuropsihiatric ”Măciuca”. 

Pentru comparație, iau un subiect scris la noi:

17 decembrie 2015, RISE Moldova. „Apartamente cu discount pentru copiii judecătorilor” - se descoperă că Primăria Chișinău a dat un teren în arendă, plătit de Judecătoria sectorului Râșcani, pentru construcția apartamentelor ieftine magistraților, majoritatea dintre care aveau case la sol sau alte locuințe. Liniște și pace. Nimeni nu investighează nimic. 

29 noiembrie 2016, Anticoruptie.md. „Apartamente la preț redus pentru mama și rudele lui Oleg Melniciuc, în blocul destinat judecătorilor” - este continuarea subiectului investigat de RISE Moldova, cu descoperirea unor noi fapte ilegale. Din nou liniște și pace. 

Ianuarie 2017. Procuratura Anticorupție a pornit un proces penal la sesizarea lui Ion Diacov, care a expediat la Procuratură cele două investigații jurnalistice! 

Întrebare: de ce a trebuit să treacă un an și ceva ca Procuratura să reacționeze, silită de sesizarea cuiva? Au greșit jurnaliștii atunci când NU au sesizat Procuratura în baza celor descoperite de ei? 

Pe de altă parte, cât pot s-o facă jurnaliștii pe procurorii? În special reporterii de investigație, dacă stau să scrie demersuri prin instanțele care ar trebui să reacționeze, nu mai au timp să-și facă munca. 

Nu-i vorbă, se reacționează și la noi, dar mai mult pe cazuri ușoare și dacă acestea au fost transmise la TV. Probabil se consideră că dacă apare la televizor, deja nu mai ai unde te asunde. Astfel, avem reacții selective. 

Iar noi, jurnaliștii care muncim perioade îndelungate la o investigație și documentăm ilegalități, rămânem cu dezamăgirea lucrului în van. Și ne înverșunăm, eu cel puțin, să scriem sesizări, să sunăm la Procuratură, să întrebăm dacă s-au autosesizat, dacă investighează… „De ce vă trebuie așa informație? Dvs sunteți parte interesată?” - mă întreabă prin cancelarii. „Hopa! Nu-s parte interesată.. dar cine sunt? Am dreptul să insist pe investigarea cazului?” În acest punct am nevoie de juriști. Oare nu vor fi jurnaliștii acuzați de hărțuirea cuiva dacă scriu, revin la subiect peste un timp, insistă ca cel care a fost mai șmecher decât noi să răspundă?

Din nefericire, am auzit și așa opinii: „Jurnalistul cutare a scris, dar acum nu mai vrea să continuie subiectul. Precis că l-au plătit ca să tacă”. Dragi colegi, vreau să știu și opinia voastră: cum facem când descoperim ilegalități? În nici un cod deontologic nu am găsit, și e firesc, vreo mențiune că jurnalistul poate sau are datoria de a sesiza instituțiile după ce scrie despre fapte care ar putea fi ilegale. Dar… mi se pare că publicul așteaptă și acest lucru de la noi, nu doar să scriem, dar și să cerem.

Haideți să discutăm acest aspect al muncii noastre: ce facem după publicare? 

Nu ne „depășim atribuțiile” atunci când cerem investigații disciplinare sau penale?

Până unde putem merge?

Putem fi acuzați, la rândul nostru, de abuz sau hărțuire?

Voi cum procedați: depuneți sesizări prin instituții? Ce vi se răspunde? Aveți răbdarea să mergeți până la capăt?

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

Pagina 1 din 2

«12»

09 May 2017, 11:25 #1 0

Nume:

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 0

Lilia, iti dau dreptate si tie. Solutia e undeva pe la mijloc: in actualele conditii ale Republicii Moldova, cand institutiile reactioneaza selectiv, cred ca in unele cazuri ar fi necesar ca jurnalistii sa formuleze niste cereri catre autoritati sa verifice legalitatea unor facte descrise in articole sau investigatii.

09 May 2017, 09:40 #2 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 24

Aveți perfectă dreptate, dragi colegi, când spuneți că jurnaliștii trebuie să-și facă treaba lor și să nu sesizeze autoritățile în legătură cu o eventuală ilegalitate. Din experiența mea însă au fost situații, mai ales în activitatea fostei CNI, când ptențiale conflicte de interese sau incompatibilități de funcții erau neglijate de membrii CNI, fiindcă funcționarii vizați erau dintrun partid sau altul sau că era ruda unui sus-pus. Dacă trimiteai sesizare, după legea petiționării, ei erau obligați să examineze aceste cazuri.

Unii funcționari consideră investigațiile bine-documentate ca pe niște știri-bombe (citat din declarația lui Victor Strătilă), de aceea nu reacționează în mare parte la actele de corupție prezentate de jurnaliști.
Întro țară unde trasparența prevalează în procesul decizional iar autoritățile își fac treaba necondiționat, jurnalistul trebuie doar să prezinte faptele și să informeze publicul.
În Moldova însă trebuie să insistăm pe subiectele care sunt neglijate în mod intenționat de autorități.
















29 Apr 2017, 18:13 #3 0

Ok, Victor, de acord ca nu la toate materialele jurnalistice merita de reactionat. Aici tot ar fi o discutie lunga... institutiile reactioneaza uneori la cazuri minore tocmai ca sa arate ca tin cont de ce scrie presa. De acord si cu faptul ca mentinerea interesului jurnalistului pentru subiect e o forma de sesizare. Imi permit doar sa remarc ca nu e o forma juridica, ceea ce permite institutiilor sa ignore, de multe ori, subiectul.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 5

28 Apr 2017, 11:21 #4 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Eu sunt categoric împotrivă ca jurnalistul să scrie demersuri către organele de drept pentru ca subiectul pe care-l investighează să fie pedepsit sau investigat. Cred că jurnalistul trebuie doar să-și facă meseria, să scrie/producă materiale video, radio sau text. Cred că dacă ar scrie demersuri, s-ar duce o mare parte din obiectivitatea de care el are foarte multă nevoie. Spun asta deși știu că există mulți jurnaliști care au scris asemenea demersuri și consideră că jurnalistul poate și chiar trebuie să se implice. Dar, cred că dacă vrei ca o instituție să se autosesize după articolele tale, trebuie doar să fii insistent, să scrii despre acel subiect nu doar un articol, ci mai multe, mult mai multe., aducând de fiecare lucruri noi. Cu siguranță că o asemenea presiune, în cele mai multe cazuri, va da rezultate, poate chiar mai vizibile decât sesizările, la care poți primi un răspuns sec sau chiar deloc. Dacă tot vine vorba despre autosesizat, cred că există în țara asta destule ONG-uri specializate pe diverse domenii care pot depune o sesizare/demers în adresa organelor de drept după un articol de presă.

După discuțiile cu diverși funcționari, inclusiv procurori cu funcții importante, știu sigur că ei citesc articolele care apar în presă. Unii citesc poate mai mult decât jurnaliștii :) Dar, adesea nu se autosesizează pentru că știau faptele, dar nu pot face nimic pentru că oamenii respectivi fac parte din casta celor intangibili. Alteori, se autosesizează, dar nu face public acest lucru. (aici apare pericolul, pe care l-am constatat de câteva ori, când informațiadespre persoana vizată într-o anchetă jurnalistică este folosită doar pentru a-l santaja sau chiar opri pe un procuror, de exemplu, sa candideze la anumite functii). Există însă și cazuri când jurnalistul crede că organele trebuie să se autosesizeze, că a făcut o mare descoperire, dar, când, din păcate, nu a aduc mari probe pentru asta. Trebuie să fim corecți și să recunoaștem că există și asemenea cazuri.

În concluzie: Cred că documentarea bună, insistența și continuarea unui subiect, care ar duce la o presiune constantă sunt o soluție mai bună decât un demers. Și să fim siguri că tot ce apare în presă ajunge și la cei care trebuie să se autosesizeze :)

28 Apr 2017, 00:25 #5 +1

Impartasesc si eu opinia ca retinerile din aceste zile nu sunt o consecinta a investigatiilor jurnalistice. Daca ar fi fost, ar fi avut loc mult mai devreme, nu acum... Din pacate, inca nu ne-au convins ca exista un real interes de a reactiona la presupusele ilegalitati pe care le descopera presa.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 5

28 Apr 2017, 00:07 #6 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 40

Da, adevărat, jurnaliştii, în special cei de investigaţie, îşi doresc prin articolele lor, nu ultimul rând, să mişte fotolii de primari, miniştri, deputaţi sau alţi demnitari de rang înalt.

În ultimele zile asistăm cu toţii la nişte reţineri spectaculoase - miniştri, viceminiştri, primari, viceprimari etc. În context, aud colegi care spun că au relatat despre implicările acestora în diferite scheme de corupţie. Scuzaţi, dar sunt tare pesimistă! Nu, aceste reţineri nu au loc în urma anchetelor noastre. Sunt pur şi simplu nişte reglări de conturi şi dorinţa PD sau mai bine spus a liderului acestui partid să controleze tot ce mişcă-n ţara asta.

Da, au fost câteva încercări de autosesizare a organelor de ontrol, dar au fost atât de timide..!

Colegi, avem mult de lucru :) Răbdare şi curaj nouă!

27 Apr 2017, 23:29 #7 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Cum adică să umblăm după ei? E ca și cum ai dădăci un alcoolic mofturos. Noi doar avem stat cu instituții in care lucrează oameni treji. E treaba lor să se autosesizeze. A, că putem urmări subiectul în continuare ca să vedem cine si cum se mișcă - asta e altceva. Dar nu e treaba noastră să umblăm după ei: „Hai vă rog reacționați la investigația mea!”... Noi ne-am făcut treaba - am pus la curent societatea care vrea să știe...

27 Apr 2017, 23:25 #8 0

De acord, Vitalie, la etapa realizarii materialului, nu cred ca e o idee inspirata sa anunti institutiile, pentru ca altfel, cum ai colecta probe? Avem insa etapa post-publicare. Ce facem daca dupa ce le livram aceste probe, publicam si nu se intampla nimic, e ok sa tragem de ei sa reactioneze? Sau ne oprim, ca datoria de jurnalist ne-am facut-o.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 5

27 Apr 2017, 23:15 #9 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

n-a încăput textul.... reiau aici

riști să fii întâmpinat cu un glonte în frunte.

Așa că în Junglă fiecare se descurcă așa cum poate... și plătește pentru deciziile pe care le ia...

27 Apr 2017, 22:41 #10 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 17

Nu cred ca exista sabloane in sensul acesta. Ca jurnalisti, nu e treaba noastra sa sesizam autoritatile cand descoperim o ilegalitate. Noi pur și simplu scriem despre asta. Ca oameni, ca cetățeni, suntem obligați să instiintam politia. Numai că, în condițiile Moldovei, sesizând poliția sau alte autorități, riști să „omori” investigația (in cel mai fericit caz), pentru că de foarte multe ori ei lucrează mână în mână, mai ales la nivel local.

Iată de ce, chestiunea asta trebuie lăsată la discreția jurnalistului. Și o să argumentez prin 2 exemple:

1. Vă amintiți investigația despre rețeaua de pedofili realizată de colegii noștri din Moldova și România? Vă amintiți imaginile video când individul care racola copii pentru străini l-a adus in fata jurnalistului sub acoperire, pe acel copil inocent? Jurnalistii au sesizat atunci Centrul pentru combaterea traficului de persoane și au lucrat în tandem - individul a fost arestat la câteva minute după ce a fost urcată pe site investigația jurnalistică. Până atunci, poliția nu l-a scăpat din ochi, deși îl puteau aresta în orice moment. Dar au avut bunul simt ca si jurnalistii, care le-a livrat informatia, să-si faca treaba.

2. Investigatia nastra cu mamele surogat si firma lui Oleg Voronin... Trebuia sa fim nebuni sa mergem la politie si sa anuntam cu ce se ocupa Oleg, in conditiile in care taica-su era la Presedintie si controla toti Papucii, Gurbulii, etc. Asta ar fi insemnat esec jurnalistic.

Iata de ce cred ca trebuie lasata treaba asta la discretia jurnalistilor... cu riscurile de rigoare pe care si le asuma, pentru că e ilegal să nu anunți, ca cetățean, despre un abuz comis de cineva. Și mai este un detaliu care ne da batai de cap: sa anuntam sau nu autoritatile atunci cand lucram incognito - când ne dăm drept cumpărători de copii (de exemplu) ca să ne infiltrăm într-o rețea? Dar ce faci dacă exact în momentul acela are loc fagrantul poliției și ești arestat și acuzat că ai face parte din rețea, că ai fi încercat să cumperi copii, droguri, etc.? Cum să se asigure jurnalistul, mai ales jurnalistul freelancer pentru care nu poate pune o vorbă nici măcar redacția? :) ... O solutie legală, într-o țară normală, ar fi ca jurnalis să meargă la poliție și să anunțe ce are de gând să facă... Într-o țară normală - nu și la noi, pentru că riști ca atunci când ajungi la traficanți să fii întâmpinat cu un g

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta