Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

Iar despre morți cum scriem?

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

Numai de bine! Asta o știm din înțelepciunea populară. Mostrele cele mai valoroase dincare se constituie cutumele strămoșești sunt îmbălsămate în dictoane, ca mustele în chihlimbar. Deci este cu atât mai șocant să auzi de la purtători autentici ai limbii române ocara “F..tuți morții mătii!”

Nu cred că e nevoie de escavații etimologice profunde ca să ne dăm seama că înjurătura asta atentează în mod deliberat la două straturi sau entități sacrale. Lovind în ambele, autorul enunțului vizează cu efect maxim sensibilitatea celui provocat. Cu riscurile de rigoare. Caucazienii cică taie gâtul fără ezitare pentru asemenea fantezii. Nu știu dacă este adevărat. Nu am testat cotele lor de rezistență.

Deci despre morți e de preferat să se vorbească de bine. Asta e de la sine înțeles. Numai că nuanțele de-binelui sunt mai multe, chiar mai multe decât ale culorii gri.

Dovezile, spre marele nostru regret, ne stau zilnic la îndemână (pentru că nu e zi să nu aflăm că cineva se prăpădește/pleacă în lumea celor drepți/merge lângă Domnul etc. etc.).

Rețelele de socializare au preluat, de la presă, utilitatea publică de pagină de anunțuri mortuare. Cu specificul de rigoare: lumea încearcă să fie mai dezinvoltă, mai naturală, mai originală. Recunosc, am avut și eu tentația să scriu, la moartea lui Aureliu Busuioc, cuvintele pe care mi s-a părut mie că ar fi vrut să le audă Maestrul, cuvintele care ar fi fost pe lungimea sa de undă, evitând patetismele și alte flori de mucava. Mult mai târziu mi-am dat seama că riscam să sar peste cal, dacă nu cumva chiar am și sărit.

Deunăzi când cineva scria pe FB un anunț mortuar informal despre pierderea unui om foarte apropiat folosind cuvinte licențioase, mi-am amintit de procedeul cinematografic folosit frecvent de regizori. Protagonistul îndurerat de pierderea omului drag, pe câmpul de luptă, ori întrun accident, îl ocărăște pe cel decedat, ba îl și lovește cu tandrețe. M-am aventurat odată să polemizez cu un cineast despre autenticitatea acestui procedeu. La care artistul mi-a tăiat elanul cu trimitearea la nopțile de priveghi, care nu sunt cu nimic mai pioase după ce lumea spune bancurile preferate ale mortului și bea vinul care îi plăcea răposatului.

Cine a avut ocazia să ia lecții de la jurnalistul Yuri Goligorski de la BBC probabil va fi împărtășind nedumerirea sa că în Est lipsește cu desăvârșire tradiția scrierii de necrologuri în presă. Genul acesta de articole nu face parte din cultura comunicării. Or, în lipsa de canoane cristalizate în bază de exercițiu, ca probă de rafinament, sinceritate și ținere de minte, improvizațiile foarte ocazionale ori că aduc a flori artificiale în plină vară, ori sună năstrușnic și dezblehuiet ca bruftuluielile lui Ivan Turbincă. La adresa știți voi cui.

Și acum punct și de la capăt:

Despre morți cum scriem?

Învățăm de la cei care știu improvizăm de fiecare dată?

Ce cuvinte alegem și cum le folosim?

 

Ne pare rau, perioada de dezbatere a acestei teme a expirat

21 Dec 2015, 19:24 #1 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

O sa-mi cer scuze din start pentru un comentariu/observatii la alt subiect decat propus de catre dl. Vasile Botnaru .
Astazi, datorita Mamei, am avut placerea sa privesc emisiunea Dvs. cu dl.Victor Munteanu, director programme la Fondatia Soros si fiica sa - Flavia Munteanu, studenta la New College in Londra. Am prins firul discutiei de la "metodele" propuse de catre domnisoara Flavia pentru lupta cu oligarhi si sistemele gestionate de ei.
Un lucru este evident: Flavia are sanse mar sa devina om liber in felul de a analiza diverse fapte si evenimente ce vor urma in viata/studiile ei, decat se simte clar necesitatea "depanarii" materiilor economice si "pe barba proprie", caci anume momentul explicatiei realitatilor londoneze si clar puncteaza: sistemul mondial, actual financiar pledeaza numai pentru siguranta businessului mare/corporatiilor si mentinerea modelului "consumator" ca "piatra filosofica" a idealurilor vestice. Doar angajatorul dlui Munteanu este unul din cei mai contraversati oligarhi ai acestui sistem si nici o explicatie nu-i poate permite luxul "de a se ascunde in dosul degetului" (despre Soros aici). Sunt categoric deacord cu dl Munteanu privind generatia noua, insa dumnealui propune remedieri total gresite, doar tinerii sunt ceea ce sunt din doua motive: 1. parinti cu nivel respectiv de atitudini si responsabilitati si 2. profesorii sunt salarizati mult sub orice norme, respectiv isi "indreapta" situatia financiara cum pot. Nici un fel de modernizari de scoli sau programme din strainatate nu pot schimba situatia calitativ, caci ma repet - tre de oferit independenta financiara profesorilor in fata imbecililor, iar procesul de predare este destul de inalt ca metodologie.
In special, toate comentariile dl Munteanu au avut o umbra puternica a institutiei unde isi munceste salariul, insa, toate cazurile cand soarecii se joaca pe masa - vorbeste doar de lipsa matei si nu a solutiei sa "mutam" masa in alta odaie/casa, la matele "lor" :) Functia dlui Munteanu nu permite discutii directe despre rascoala , fie si armata, care poate cardinal schimba situatia de azi in Moldova, caci in una el este corect - situatia poate sa se "mureze" mult in Moldova.
Merci invitatilor Dvs. pentru dialog, domnitei Flavia un 9 sigur pentru potential, iar tatal sau, dl Munteanu, un 7 palid. Notitile sale n-au musamalizat temele slabe de acasa. Exemplu? Poftim. Famila si modul de viata sunt valorile tuturor din lume, nu numai esticilor (rusi? da restul?!, estului).

14 Dec 2015, 20:54 #2 +1

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 65

Apropo de falsitate. Chiar deunazi redactam stirea despre moartea lui Efim Tarlapan si recunosc ca am tot oscilat intre stilurile informativ si elogios. Probabil pentru astfel de situatii nu exista reguli, fie si foarte vagi. Mi-am amintit ca Yuri Goligorsky de la BBC spunea ca in redactiile din Occident oamenii scriu necrologuri din timp, cand personalitatile sunt in viata, iar in America una dintre primele sarcini care li se da studentilor este sa isi scrie proprieul necrolog. Nu zic ca trebuie sa devenim "asi" in acest domeniu, dar cred ca niste minime recomandari ne lipsesc.

14 Dec 2015, 20:31 #3 +1

Anastasia,

multumesc pentru reactie.
fiecare rezolva aceasta problema pe cont propriu, si nimeni nu scapa de dilema hamletiana "a scrie sau ba?". E ceva mai simplu in cazul "pacatosilor" notorii si peste foarte multi ani. Desi, la o adica, nici acum rascolirea biografiei lui Lenin, nu da bine la fani. Eu incercam sa sugerez ca si scrierea "de bine" poate dauna. Prin falsitate , bunaoara. Ori prin familiaritate exagerata. De altfel, mi-ar placea sa facem un schimb de pareri despre "recurs la false autoritati". Cum zicea un coleg de la Bucuresti pe cand eram novice: o femeiusca usuratica devine in mod natural, la batranetze, persoana impovarta de intelepciune si noi suntem nevoiti sa o tratam cu evlavia de rigoare ... nu si Dorin Scobioala :) care este necrutator prin definitie :)

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 2

14 Dec 2015, 20:01 #4 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 40

Delicat subiect. Citind postarea Dumneavoastră mi-am amintit fără să vreau de cazul lui Pantelei Sandulachi, fostul liberal-democrat și deputat în primul Parlament despăgubit cu 400.000 de euro. Au fost acuzați în primul rând Veaceslav Negruța și Pantelei Sandulachi. Nu s-a prea scris însă despre judecătorul care a emis decizia. A decedat încă înainte ca acest caz să ajungă public. Mi-am pus și eu de multe ori întrebarea: "Și cu magistratul ce facem?", mai ales că am relatat constant despre acest dosar și știam detalii. Ce facem? Nu știu dacă e o soluție să criticăm un om trecut în lumea celor drepți... Nu știu dacă am procedat corect din punct de vedere jurnalistic, dar am preferat să relatez despre păcatele celor vii.

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta