Loghează-te
SUGEREAZĂ O TEMĂ DE DISCUȚIE

Platforma profesioniștilor mass-media

Pagina principală Deontologie și profesionalizare

Loghează-te pentru a putea comenta

Evenimente de presă… fără presă

Смотри на русском языке

Categorie: Deontologie și profesionalizare

O spun de mai mult timp: uneori, mi-i ruşine la ce teme vine presa la conferinţe de presă şi, de multe ori, mi-i ruşine la ce teme nu vine. Cu trecerea timpului, această ruşine devine mai… diversificată, dacă vreţi. Este un fel de bilanţ al unui martor ocular al activităţii Sălii pentru conferinţe de presă a Agenţiei IPN. 

Nu înţeleg, de exemplu, de ce sunt ignorate de multe ori conferinţele cu teme ce ţin de problemele grave legate de viaţa copiilor, a persoanelor cu disabilităţi sau chiar a copiilor cu disabilităţi? Sau cele ce oferă soluţii reale, viabile pentru problemele unor mari categorii de oameni? Aşa cum nu înţeleg de ce sala de conferinţe devine, de regulă, neîncăpătoare la temele legate de minorităţile sexuale cu diversele lor nuanţe sau la cele gen scufundarea vasului italian şi „rolul important” al unei moldovence în aceasta?..

De mai mulţi ani deja putem prevedea cu o mare doză de exactitate cine va veni, dar, în special, cine din colegii din presă nu va veni la evenimentele de presă de anumită orientare, de regulă, politică. E un fel de cenzură prin ignorare, preluată de la politicieni şi autorităţi.

Mai nou, cu apariţia posibilităţilor tehnice de transmitere a evenimentelor de presă în direct prin internet, am intrat în zona unei noi distorsiuni. Tot mai frecvent instituțiile de presă recurg la scrierea ştirilor și altor materiale fără a-şi trimite jurnaliştii la evenimentul propriu-zis. 

Sunt doar câteva din aspectele nefireşti ale domeniului „conferinţe de presă”, ce caracterizează starea distorsionată a presei moldoveneşti la etapa actuală. Conferinţa de presă în calitate de eveniment mediatic are, poate, cel mai important rol în procesul de informare corectă a publicului, poate mai mare decât alte activităţi mediatice. Mesajul formulat în conferinţele de presă se pretează cel mai mult la știri şi reportaje informative, care, se cunoaşte, se limitează la redarea mesajelor furnizate de către organizatorii evenimentului, fără comentarii din partea autorilor. Este o regulă recunoscută a tehnologiei şi deontologiei profesionale. Neprezenţa presei, prezenţa selectivă, prezenţa necalificată, prezenţa în baza altor criterii decât cele ale interesului public aduce, cred, atingere gravă atât procesului de informare obiectivă, cât şi deontologiei profesionale a breslei.

După mine, explicaţia distorsionărilor constatate mai sus trebuie căutată în mare parte în zona criteriilor după care apreciem „ce e bine şi ce e rău în viaţa omului”  și măsura în care acestea coincid cu cele de care se conduce profesia noastră – jurnalismul. Mai exact, de ce profesia noastră are, de multe ori, alte criterii şi măsurători ale Binelui şi Răului?

Este o temă pe cât de vastă, pe atât de profundă, puţin explorată încă, de aceea mă voi limita la acest început de discuţie la anumite teze pe care le supun atenţiei publicului profesional, dar nu numai.

1. Păcatul presei de a  nu veni sau de a veni mai rar decât se merită la evenimentele de interes real pentru om și societate ţine de faptul că ea nu depinde sau depinde în măsură nesemnificativă de Om şi de Societate, în sensul finanţelor şi imaginii. La modul real, mai multe instituții de presă depind de finanţatori cu interese, de cele mai multe ori, din afara domeniului presei. Sau cu interese mai mari decât cele pe care le au în presă ca afacere. Soluţia, respectiv, este să refacem această relaţie directă dintre presă şi societate. Haideţi să vedem împreună cum am putea-o face?


2. În condiţiile de mai sus, de multe ori, presei şi oamenilor din presă le este impusă o agendă străină, o agendă de NEpresă, de multe ori - de mercenariat. Logica economică elementară ne arată că finanţatorii actuali din domeniul media vor sacrifica instituțiile respective de presă şi de NEpresă împreună cu TOŢI angajaţii acestora. În toate ţările şi în toate timpurile întreprinderile se închid atunci când devin nerentabile, în special când sunt exploatate în contradicţie cu regulile de funcţionare a acestora. Haideţi să vedem împreună, dacă şi într-un nou viitor ciclu de dezvoltare a societăţii, mercenariatul de presă ar putea fi reacceptat aşa cum a fost reacceptat după falimentarea „întreprinderii PCRM”, în anul 2009? Asta dacă Moldova merge în direcţia în care spune că merge…

3. După mine, devalorizarea presei şi a oamenilor presei se produce atât la nivel calitativ (manipulare masivă în loc de informare obiectivă), cat şi cantitativ. Pe moment, avem supraaglomerare de instituții (pretinse) şi oameni (pretinşi) de presă, supraaglomerare generată de interesele mari şi crescânde în afara presei ale finanţatorilor, preponderent în politică şi/sau afaceri. Haideţi să vedem câtă lume poate supravieţui pe ruinele unor cataclisme, necesare şi iminente în domeniul presei. Haideţi să vedem dacă suntem pregătiţi să abordăm serios şi nevoia de reformare a presei, cu toate consecinţele dureroase ale altor reforme, pe care ne place să le promovăm în produsele noastre? Câtă lume înţelege asta şi nu se va opune, cum scriem noi că se opun vechile sisteme? Cine ne poate convinge să acceptăm şi să realizăm o reformă în presă, dacă în celelalte sfere ale vieţii sociale reformele merg greu, dacă merg, preponderent sub presiuni din afară?


4. Presă multă nu înseamnă în mod obligatoriu şi presă bună. În mod paradoxal, slăbiciunea presei se manifestă poate cel mai mult acum, când avem cei mai mulţi jurnalişti şi pseudo-jurnalişti, cele mai multe instituții de presă şi de NEpresă, când avem la dispoziţie cele mai performante echipamente şi căi de comunicaţii. Cu toate acestea, conferinţele şi alte evenimente de presă devin tot mai puţin frecventate. La cohorta jurnaliştilor care nu vin la conferinţe deliberat, inclusiv pentru că o „ştire” distorsionată poate fi scrisă şi fără cheltuieli suplimentare pentru deplasare, se adaugă şi cei care nu-şi pot permite să vină, alegând de multe ori să-şi facă ştirile de pe transmisiunile on-line. Se renunţă la cerinţa obligatorie de veacuri a jurnalismului de a reprezenta publicul la asemenea evenimente, inclusiv, de a verifica „pe viu” datele şi impresiile, de a pune întrebări pe care le-ar fi pus publicul care nu are acest privilegiu delegat jurnaliştilor… Trebuie să recunosc că păcătuim în acest mod uneori şi noi la IPN, deşi conştientizăm dezavantajele de tot felul, inclusiv deontologice. Unicul motiv al „păcatului” este că nu ne ajung suficiente forţe calificate.

Cunoaşte cineva soluţii pe care încă nu le-a încercat  presa din Republica Moldova pentru problema fluctuaţiei de cadre în această mare de jurnalişti, instituții de presă şi NEpresă?

 

 

Pagina 1 din 2

«12»

25 Aug 2016, 20:57 #1 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Din păcate realitatea este că independenţa, obiectivitatea, echidistanţa sunt valori care au trecut pe planul doi faţă de ceea ce controlează lumea la momentul actual - profitul. Problemele care sunt reflectate sunt cele care vor asigura un flux mare de cititori şi, evident, categoriile de ştiri care aduc acest flux sunt ceea ce oricare cititor poate comenta. Ştiri ieftine, a căror menire nu este nici pe aproape de a pune lumea pe gânduri. Astfel, cum putem să ne aşteptăm participarea unor instituţii controlate de dorinţa de a face profit la conferinţele care, cel mai probabil, nu vor aduce profit, ba din contra? Participarea la conferinţe unde se discută probleme care nu au mare rezonanţă sau care ar putea pune într-o lumină mai puţin favorabilă pe cineva dintre ”persoanele influente” de la noi din ţară, merge totalmente contra valorii care acum controlează lumea.

Cât despre relaţia dintre presă şi societate, aceasta s-a schimbat mult în ultimii 25 de ani, atât la noi, cât şi peste hotare. Avântul tehnologiei a permis populaţiei să se ”informeze” mai uşor, mai rapid, fără costuri. Iar deschiderea unor noi ”surse de informare” este mai simplă ca niciodată. Şi totuşi, cele mai multe dintre aceste surse sunt în căutarea unui profit, necesitând (sau poate chiar dorind) să ajungă să compromită valorile deontologice pe care le presupune lucrul unui jurnalist. Dacă până nu demult, acest fapt era greu de identificat, în zilele de astăzi societatea înţelege de cele mai multe ori că este manipulată, iar asta are ca şi consecinţă scăderea increderii în toate instituţiile media. În acest context, restabilirea relaţiei dintre societate şi presă poate veni doar printr-o reformă profundă a tot ceea ce înseamnă instituţie media şi presă. Însă, în această ţărişoară, reformele nu prea funcţionează. Suntem un popor dezamăgit în tot şi probabil că, pentru a restabili încrederea în media, am trebui să începem de la a încerca să schimbă mentalitate fiecăruia dintre noi.

25 Aug 2016, 13:36 #2 0

Nume: NATALIA N

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Dorim cu toţii schimbări...dar toţi continuă să meargă doar la facultăţi pentru a se angaja în domenii cu profit, unde circulă banii unde să ai un nume ,, fără să mai importe îţi place sau nu....". Nu mă miră faptul ca accentul la noi în ţară cade pe profit şi interese proprii, este greu lupţi cînd majoritatea au lăsat mîinile în jos...Situaţia este mai dificilă la noi în ţară şi asta face să fie haos în toate domeniile, oamenii sunt bulversaţi şi fără să îşi mai deie seama înghit tot ce presa aruncă... Peste noapte apar noi lucrători, noi jurnalişti... Aceasta agendă străină care le este impusă cum credeţi le aduce satisfacţie la toţi? Sunt sigură că nu....dar probabilitatea de a găsi un nou post de muncă care să îţi placă este nu prea mare la noi în ţară...deci sunt şi ei nişte marionete a oamenilor mai influenţi. Nu pot critica....ştiu ce înseamnă să ai şef care îţi odronează să faci aşa cum doreşte el....Afacerea corectă, profesionalismul şi omenia/deontologia sunt factori importanţi pentru a funţiona bine şi corect societatea în întregime, dar...atît timp cît conducerea noastră se gîndeşte cum să-şi păstreze funcţiile înalte nu v-om avea parte de atenţie şi progres ...cu părere de rău....

23 Aug 2016, 09:56 #3 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 3

Există jurnaliști incapabili să pună întrebări, nu există conferințe de presă plictisitoare sau lipsite de interes social.

Întrebarea de aur, părerea mea, se construiește pe marginea cuvântului ban - pe banii cui/cine a finanțat, cât a costat, variante. De aici începe, de regulă, circul. Însă asta e o întrebare pe care o aud rar.

24 Aug 2016, 17:41 #3 0

Stimate domnule Doru Dendiu,

Un profesionist de talia Dvs cunoaşte problemele breslei din interior şi din afară. Prestaţia unor colegi jurnalişti la conferinţele de presă este una dintre ele. Capacitatea de a formula întrebări, la aspecte esenţiale ale temei discutate, este, poate cel mai mare test de profesionalism. La rândul său, capacitatea se autodezvoltă şi se dezvoltă în cadrul echipei redacţionale, dacă echipa are acest interes. De asemenea, cunoaşteţi că decizia, de a delega jurnalistul la conferinţă de presă sau nu, se ia la nivele mai înalte decât ale reporterului, în funcţie de interesele profesionale şi în afara profesiei ale acelor nivele. Iarăşi aveţi dreptate, unele dintre acele interese au forma finală a banilor, chiar dacă formele intermediare ţin de politică, manipulare, imagine, propagandă etc… Ar fi o bună temă pentru o conferinţă de presă, nu?

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

22 Aug 2016, 16:33 #4 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

Un subiect atât de complicat, imposibil de soluționat, practic, acum.
Mai întâi aș vrea să remarc frumusețea detaliilor aranjate etic jurnalistic, printre frazele explicite, bine gândite și cu multe argumente față de realitatea din Republica Moldova, captivantă și promițătoare introducere care denotă o speranță a obținerii libertății presei, echidistanței și independenței, dar ......

Durerea greutăților financiare, care se prăbușesc peste specialiștii statului nostru, crescuți cu greu pe băncile universităților, pline de corupție, cu examenul cel mai complicat al maturității, aflând realitatea unei societăți bolnave care trăiește într-un sistem corupt de la naștere și până la cuiul din sicriu, treziți de duritatea acestui mecanism bine închegat, căci corupția, este și v-a fi mireasma dulce năucitoare, care macină tot ce e mai bun din societate, cu timpul, distrugând tot ce e mai sfânt.
Această introducere ar fi un mic argument, unul din multele motive care împiedică liberalizarea mass-mediei, urmat de altele zece, care mă face sceptic asupra acestui vis, care-l doresc și eu realizat. Lăcomia, egoismul, cultivat o lungă perioadă de timp între moldovenii noștri, ne complică lupta contra sistemului, care zilnic își găsește adepți noi.

P.S. Mereu au existat acei puțini, acei unici luptători, acei revoluționari fruntași care distrug tot scepticismul celor ca mine, care demonstreză că se poate.

24 Aug 2016, 17:50 #4 0

Stimate Ilie Constantin Creţu,
P.S.-ul Dvs trage mult la cântar în disputa dacă se poate şi în Republica Moldova presă profesionistă, deontologică şi utilă omului. Şi aveţi dreptate când arătaţi spre personalităţi ca soluţie. Vă rog să mai adăugaţi în listă şi instituţiile sustenabile ale statului, dar şi ale breslei, care să supravegheze corectitudinea activităţii jurnalistice sub toate aspectele, ca şi în toate celelalte domenii ale vieţii.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

21 Aug 2016, 20:09 #5 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 2

Presa are functia de formare, influentare si manipulare a opiniei publice: continutul informational relativ la un anume subiect de interes general, de exemplu din domeniul politic, economic sau social transmis in mod asemanator sau identic prin mai multe mijloace de comunicatie (ziar, radio, TV, Internet) poate forma sau influenta opinia celor care receptioneaza acea informatie. Iar jurnalistul odată intrat în industrie,trebuie să își păstrează-ți onestitatea și să rămănă obiectiv! Lumea nu are nevoie de jurnaliști corupți.

24 Aug 2016, 17:01 #5 0

Stimată Diana Ilieş,

Cred că lumea buna nu are nevoie nici de politicieni corupţi, nici de judecători corupţi, nici de funcţionari corupţi şi nici de corupţie în ansamblu, pentru ca ea erodează ţări, vieţi şi suflete. Dar, desigur, corupţia în jurnalism are impact mai mare decât în alte profesii, pentru că erodează ţări, vieţi şi suflete de acum, dar şi de viitor. Comune în chestiunea corupţiei din toate sferele, după mine, este voinţa politică de a crea mecanisme de reglementare viabile pentru diminuarea/eradicarea acesteia, inclusiv sau, poate, în primul rând, în jurnalism care, spuneam, este o activitate de mare influenţă socială. Doar că nu ştiu dacă „lupului politic” îi putem încredinţa „stâna deontologiei jurnalistice”….

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

20 Aug 2016, 20:00 #6 0

Înregistrat: Mar 2024

Postări: 1

În ultimii ani am observat o creştere considerabilă a aşa-numiţilor "pseudo-jurnalişti", precum s-a menţionat şi în articol, întrucât apar tot mai multe portaluri de ştiri care au nevoie de lucrători. Cred că asta generează şi marea problemă, căci se proclamă jurnalist fiecare al treilea cetăţean al Republicii Moldova. Şi, când citeşti un articol semnat de unul dintre aceşti jurnalişti, ţi se face pielea de găină de la multitudinea de greşeli din text. Mai mult decât atât, tot aceşti pseudo-jurnalişti îşi asumă dreptul să bombardeze internetul cu tot felul de ştiri traduse de pe site-uri străine, doar pentru trafic. Dar, se ştie dintotdeauna, că mai bine oferi un singur articol bun şi actual, decât trei articole abia redactate corect atât din punct de vedere gramatical şi ortografic, cât şi din punct de vedere informativ. Contează CALITATEA, şi nu CANTITATEA. Poate anume din această cauză adevăraţii jurnalişti refuză să mai lucreze aşa cum se cuvine. Pentru că nu li se apreciază munca. Oamenii citesc tot ce e simplu şi relaxant, nu vor să se complice şi să-şi pună întrebări, pentru că aşa au fost obişnuiţi. Iar redactorii-şefi refuză să trimită jurnaliştii la conferinţele de presă, zbătându-se pentru CANTITATE. Staţi în redacţie, dragi jurnalişti, şi scrieţi cât mai mult! Nu mai contează detaliile, căci publicul oricum nu-i prea informat.

24 Aug 2016, 16:28 #6 0

Stimată Mihaela Guţu,

S-ar putea să aveţi dreptate când scrieţi despre “pseudojurnalişti”, dar eu aş merge mai departe şi aş scrie între ghilimele şi celelalte noţiuni din propoziţia data: „portaluri de “ştiri” şi “lucrători”. Aceasta pentru că, dacă cineva este un pseudojurnalist”, aceasta se întâmplă pentru că el face pseudoştiri şi nu ştiri veritabile. După mine şi cuvântul „a lucra” are încărcătură strict pozitivă, astfel încât cei care fabrică ştiri false sunt, poate „fabricanţi”, în cel mai bun caz… Vorbesc aici nu doar de lucruri care ţin de lingvistică, pentru că anume prin afilierea şireată la presă, unii „pseudojurnalişti” ajung sa facă „pseudoştiri” şi să împingă pe gât societăţii acest „lucru”. Este adevărat că nu putem generaliza, pentru că există şi portaluri bune, fără ghilimele, chiar de ştiri, dar ponderea celor „cu ghilimele” este, după mine, mai mare decât ne-ar permite să apreciem starea presei şi a societăţii ca fiind una bună în ansamblu. Până la urmă, una dintre soluţii ar fi să ne învăţăm cu toţii să punem ghilimele acolo unde trebuie, atunci când apreciem jurnaliştii, ştirile şi lucrul.

S-ar putea să aveţi dreptate şi atunci când căutaţi explicaţia devalorizării presei şi a profesiei de jurnalist în goana după cantitate sub formă de texte mai multe, like-uri mai multe, statistici mai multe etc. Aceasta în contextul scuzelor de a nu te deplasa la o conferinţă de presă pentru un singur material, dar bun şi util. S-ar putea ca tendinţele generale din profesie să ne ajute să ieşim din această capcană, pentru că, aud, vânzările bazate pe like-uri şi statistici în presa on-line scad. Just ar fi să scadă şi mai mult când e vorba de beneficiile clonelor de presă din domeniul manipulării.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

12 Aug 2016, 01:24 #7 0

Nume: Grigore Furtuna

Sursa: Facebook

Likes: 0

Domnilor, cind se vorbeste de independenta presei, se subintelege independenta de stat in fond, sau de anumiti oameni ai puterii. Dar succesul oricarui ziar, canal tv depinde de numarul citutorilor, spectatorilor. Dacanu sint indirect favorizati de careva autoritate publica sau au finantare din surse suspecte, ilegale. Dar si aceazta din urma circumstanta depinde de cum statul isi exercita functia prevazuta de lege. Adica: lege una pentru toti, concurenta libera, egala in piata productiei informationale, legalitatea surselor de finantare (nu imitata, realmenta), strivirea tentativelor de monopolizare etc. Mai pe scurt, parlanent responsabil in fata alegatorilor - nu a careiva pungi, caci acolo e alfa si omega libertatii informationale, accesului liber la informatie.

12 Aug 2016, 13:28 #7 0

Mulţumesc, domnule Grigore Furtună, pentru formule exacte şi convingătoare privind mecanismele prin care se poate realiza o presă profesionistă (deontologică). După mine, multe din cele care vin în contradicţie cu tezele Dvs. sunt, mai degrabă, de la „cel viclean” din profesia noastră, dar care are interese mai mari în alte profesii.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

10 Aug 2016, 21:48 #8 0

Nume: Bebe Toma

Sursa: Facebook

Likes: 0

Glumiti?! Pãi care presã mai este a societãtii? Nu se vede soarta TVR.? Nu toatã presa este un "SRL"?! Ce relatie fãrã interese se pot realiza?! Poate"in altã lume"?!

11 Aug 2016, 12:30 #8 0

Îmi pare rău că trebuie să repet „gluma”, formulată anterior: „Afacerea corectă, profesionalismul şi omenia/deontologia sunt condiţii obligatorii şi strâns legate între ele. Ceea ce este în afara acestei relaţii, pare mai mult să fie, în cel mai bun caz, serviciu de presă, serviciu de PR sau propagandă şi mai mult NEpresă”.

Îmi pare bine să constat că Dvs., domnule Bebe Toma, confirmaţi justeţea „glumei”, prin tot ceea ce afirmaţi, în înţelegerea mea. Adică, dacă este adevărată afirmaţia Dvs că nu mai există presă a societăţii, aceasta nu înseamnă că ea nu trebuie şi nu poate să existe, că ea nu există în alte părţi ale lumii, care a depăşit problemele cu care ne confruntăm noi, în această parte a lumii. Nu cred că e necesar să dau aici exemple de organe de presă cu renume mondial, credibile pentru caracterul lor de afacere şi pentru că au ajuns să nu ţină tot timpul cu „ursul” politic sau economic din afara presei. Dacă soarta TVR vi se pare nefirească, este tocmai pentru că firesc ar fi să fie altfel, iar exemple de televiziuni şi radiouri publice bune există în lume. De exemplu, am considerat totdeauna Radio România (SRR) un exemplu demn de preluat, în special datorită interesului public de care se conduce mai mult decât alţii. Apropo, pe interesul public şi o afacere cred că este mai profitabil de construit în presă, anume în această lume. Desigur, cu anumite şi serioase condiţii, inclusiv de ordin deontologic, dar nu numai.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

09 Aug 2016, 14:38 #9 0

Pentru domnii Androne Mihai, Mihai Fediuc, Paul Antonescu, Ion Cibotaru, care, se pare, nu prea cred în posibilitatea existenţei altui tip de presă decât cea în care ei, se pare, nu prea cred:

După mine, dacă presa va ţine cu adevărat de cititor/consumator de presă, care va trebui să decidă dacă plăteşte pentru ceea ce consumă, tocmai atunci ea va deveni echidistantă, va ţine cont de interesele omului şi ale societăţii şi anume de aceste interese se va conduce când va cântări la care conferinţe de presă să meargă şi la care nu, dar şi cum să scrie de la ele, dace e să revenim la tema noastră. O formă de astfel de dependenţă a presei de om şi societate funcţionează de multe decenii în audiovizualul public din ţările cu tradiţii democratice. Acolo oamenii plătesc un abonament care înlocuieşte finanţarea din bugetul statului, înţeleasă la noi şi ca finanţare din partea Guvernului, a Parlamentului, a conducerii statului, a coaliţiei de guvernământ şi a componentelor acesteia, după principiul: „Vrei finanţare? – Ascultă de Guvern, Parlament, conducerea statului…”. Am dat doar un exemplu că se poate, care funcţionează. Câte organe de presă de la noi trăiesc din abonamente? Câte din publicitate oficială şi legală? Şi câte din finanţări directe din partea cercurilor de interese politice şi economice? Care dintre ele şi în ce măsură se orientează spre interesele cetăţeanului şi ale societăţii? De fapt, în lumea cu tradiţii democratice, la care mă refeream, se pare că nu există alt model viabil de existenţă a presei private profesioniste decât în formă de afacere de presă. Afacerea corectă, profesionalismul şi omenia/deontologia sunt condiţii obligatorii şi strâns legate între ele. Ceea ce este în afara acestei relaţii, pare mai mult să fie, în cel mai bun caz, serviciu de presă, serviciu de PR sau propagandă şi mai mult NEpresă.

Înregistrat: Mar 2024

Teme moderate: 1

09 Aug 2016, 08:02 #10 0

Nume: Paul Antonescu

Sursa: Facebook

Likes: 0

Si daca ,,finantatorul,, va fi cititorul, atunci presa va tine cu el. Nu va deveni ,,echidistanta,, cum incearca sa se laude.

Vrei să propui altă temă de discuție?

Propune

Loghează-te pentru a putea comenta